"Fericire sub limite"

Vasile Baghiu si al sau roman cu titlul sus-mentionat, se pare o opera in proza cu greutate in literatura romana contemporana. Domnul Baghiu: prozatorul, psihologul, asistentul medical, colegul, profesorul...
I-am spus colegului meu de catedra, Vasile Baghiu, ca am citit primele 100 de pagini ale romanului sau lin; ulterior, planurile imbinate, replicile-cand ale unui personaj, cand ale altuia- au facut "carari sinuoase" pe creieru-mi.
Dupa cateva pagini parcurse asa, trecand dintr-un plan in altul, de la un erou la celalalt, am relativizat totul. Am inteles ca acesta e stilul romanului. Si e foarte bine ca e asa. Pentru ca pana la final, astfel a curs. Si nu in alt chip! Si s-a desfasurat frumos si bine inchegat.
Obisnuisesc sa citesc uneori cate doua-trei romane, simultan. Paralel cu "Fericire sub limite" am lecturat "Cafeneaua tineretii pierdute" a lui Modiano. 
Marturisesc insa ca adesea ma duceam cu drag, mai repede, inspre "Fericire...".Volumul e mult mai dinamic si mai fluent decat cel al lui Patrick Modiano.
Imbina scriitorul Vasile Baghiu perioada contemporana cu al sau Facebook, cu o alta perioada, vetusta, dar neuitata.Celor care l-au trait le reaminteste ceva despre comunism, iar cei tineri reusesc-cred- sa-si faca o impresie-simpla-despre "vechiul regim".
Dar naucitoare (asa cum ii place sa spuna insusi autorului)-mai mult spre final- este intalnirea scenelor de moarte cu cele ale vietii, momentelor de boala, degradare, plans, tristete, cu altele de fericire, "in limite si peste limite", as scrie eu.
Finalul, recunosc, m-a dus intr-o anumita zona de tristete, pentru ca personajele, toate, erau invaluite de un soi de rau fizic si metafizic; ca in strofa lui Nichita Stanescu:
"Mai ramai cu mersul tau
parca pe timpanul meu
blestemat si semizeu
caci imi este foarte rau"

Gheorghe Gheorghiu

Un artist harnic şi spiritual

Tudor Gheorghe

Tudor Gheorghe a avut un spectacol, pe 17 noiembrie, la Casa de Cultură din Piatra- Neamţ. Autorul versurilor- Grigore Vieru.

Iată aici o mostră:

Grigore Vieru - "Cad Pe Ape": "Soarele jos a picat,/ Soarele, soarele,/ Ca rochia ta din pat,/ Soarele, soarele./Cade o frunză din înalt,/ Frunzele, frunzele,/ Ca mâna mea din păru-ţi cald,/ Frunzele, frunzele./Lunecă din cer o stea, /Stelele, stelele,/ Ca lacrima pe faţa ta,/ Stelele, stelele..."

Tudor Gheorghe

Un prieten de-ai lui Tudor Gheorghe i-a spus artistului: "Tudore la spectacolele tale întâlnesc România autentică", iar eu subscriu acestei opinii!

Ducu Bertzi

Nicu Alifantis

Nicu Alifantis

La Roșia Montană

Ionuț Fulea

La Roșia Montană, de Ziua Minerului.

Emilio Longoni

Detaliu din "Maria di Cleofa" de Emilio Longoni

Emilio Longoni

Detaliu din "Cucitrice" de Emilio Longoni

Emilio Longoni (1859-1932)

Detaliu din "Malinconia" de Emilio Longoni

Dario Fo

Nobelul pentru literatură, Dario Fo l-a câştigat în anul 1997. Fo este dramaturg, actor, regizor şi scenograf italian. E născut în anul 1926, deci are 83 de ani. În această seară ne-a povestit despre faptul că Ambrogio (Ambrozie) era un ins ateu, dar avea mari responsabilităţi în Milano. Influenţa sa era aşa de mare, încât era al doilea după împărat şi chiar putea propune cine va fi următorul conducător.

Fo a făcut o paranteză şi ne-a povestit cât de mândri erau milanezii în acele vremuri (veacul al IV-lea) de canalizările lor, care erau paralele cu râurile, dar nu murdăreau apa acestora şi de alte lucruri de acest gen.

În încercarea de a alege un episcop al oraşului autorităţile milaneze se adună, discută mult, dar nu reuşesc să ia nicio decizie până când, la un moment dat, cineva îi strigă lui Ambrozie: "Tu, Ambrozie, tu trebuie să fii episcop, niciunul din cei propuşi în această adunare nu e atât de potrivit pentru această funcţie". Ambrozie era apreciat pentru felul în care rezolva treburile civile ale statului şi pentru spiritul deschis. Cel propus, ştiindu-se complet ateu, cere câteva zile de gândire. Între timp pune la cale una dintre cele mai puternice orgii organizate vreodată în oraş. După ce o organizează şi ia parte la aceasta merge în faţa tuturor şi mărturiseşte ce a făcut. Autorităţile îi strigă din nou: Tu, Ambrogio, tu trebuie să fii episcop. "De ce?", întreabă acesta? I se răspunde: "Pentru că eşti sincer". Ambrozie înscenează alte episoade prin care încearcă să scape învestiturii, dar înţelege, în sfârşit, că Dumnezeu îl cheamă pe el şi nu pe altul. Ne-a mai spus Fo că Ambrozie a devenit un mare creştin, apărător al celor în nevoie. Sfântul Ambrozie este celebrat pe 7 decembrie şi este patronul spiritual al oraşului în care mă găsesc.

Dario Fo a mai zis că e o mare diferenţă între oraşul Milano, din prezent, şi Milano, capitala Imperiului Roman de Apus, dar şi de Răsărit (din vremea Sfântului Ambrozie), argumentând prin faptul că Sfântul Augustin a fost primit cu braţele deschise. Fo a explicat: Augustin era un negru, venit din zona Africii mediteraneene, chemat de cei din Imperiu, pentru a preda, la Roma şi la Milano, dialectica.

Se spune că Sfântul Augustin şi Sfântul Ambrozie s-au întâlnit la Milano, în epocă. Nu se păstrează însă dovezi ale dialogurilor dintre cei doi.

În Milano există două staţii de metrou care se numesc: Sant Ambrogio, una, şi Sant' Agostino, alta.

Dario Fo ne-a spus toate acestea în această seară deoarece se apropie sărbătoarea Sfântului Ambrozie şi fiindcă dramaturgul este autorul unei cărţi care se numeşte "Sfântul Ambrozie şi inventarea oraşului Milano".

Fo ha parlato tanto sul personaggio che ha generato il libro che vedete in immagine. Dario Fo è un attore eccellente, una persona che è bravissima a recitare. Lui ci ha fatto capire tante cose su Ambrogio-Sant Ambrogio. Anche se Ambrogio non desidera diventare un cristiano, lui accetterà il vescovato di Milano è diventerà alla fine un grandissimo difensore dei sofferenti e una persona che chiede la condivisione dei beni.

Ambroise de Milan est le personaje décrit par Dario Fo dans son libre que se trouve sur table, près de lui. Le dramaturge italien a raconté beaucoup de choses sur Ambroise, sur l' esprit ouvert de ceux-ci, sur ses capacités organisatoires excelentes. Fo a dit, aussi, l' histoire de la fin de la vie d' Ambroise de Milan: l' éveque avait laissé des dispositions précises regardant sa mort-on ne le devait pas enterré en grande pompe. Mais ces disciples n' ont respecté pas son désir. Ainsi que ...durant la cérémonie le temps s' est gaté, les chevaux ont devenu agités et ont détruit le cercueuil de l' éveque...qu' à la fin Ambroise a été porté vers sa tombe avec les bras de ses amis.

Dario Fo

Dario Fo i-a invitat pe toţi (cei care, în sală, stăteau în picioare) alături de el, pe locurile destinate invitaţilor de onoare. Gest foarte frumos!

Gad Lerner

Gad Lerner

Gad Lerner e un tip care vorbeşte bine, cu obiectivitate asupra propriei persoane, dar nu cu duritate, ci cu jovialitate. E scriitor (în această conjunctură-fotografie- îşi prezenta volumul "Scintille") şi jurnalist. Trăieşte de la vârsta de trei ani în Italia, dar e născut în Beirut din părinţi născuţi şi trăiţi în Haifa, Tel Aviv, un oraş din actuala Ucraina, Beirut, etc. E evreu, dar declară că ştie mai puţin decât o oaie despre iudaism. E vorbitor de mai multe limbi, dar scrie şi face jurnalism, în principal, în limba italiană. "Scintille" e o întorcere necesară pe urmele părinţilor, bunicilor în Liban. Lerner a spus că a scris această carte, despre propria-i viaţă, dar că de fapt viaţa lui nu are nimic special. A trebuit, însă, să se lămurească asupra unor aspecte pe care părinţii, antecesorii nu i le-au povestit...pentru că probabil, după cum însuşi spune, nu şi le-au mărturisit, în primul rând, lor înşile.

La Repubblica: Gad Lerner "Scintille"

Gad Lerner est un écrivain et journaliste italien, d' origine libanaise, qui dans son livre "Scintille" veut découvrir quelques aspects de sa vie familiale...beaucoups de choses que ses ancetres ne les lui ont jamais dit...puisque, peut-etre, ils ne se sont jamais dit à eux-memes. Lerner est un orateur plein de jovialité, objectif et...tant qu' il est possible cohérent regardant le sujet de son nouveau livre.

Olga Polichtchouk

Pictoriţă de origine rusă, creează în Milano. Aici intră în scenă DOMNUL Dostoievski cu Aleoşa Karamazov: "(...) dragii mei prieteni, să nu vă temeţi de viaţă! Fiindcă viaţa poate fi nespus de frumoasă când faptele îţi sunt bune şi drepte".

Olaga P. é una pittrice dalle radici ruse. I suoi quadri mi trasmettono un' impressione di ghiaccio caldo, familiarità...

Glace et chaleur me transmettent les oeuvres d' Olga (et à vous?), c' est quelque chose de familiarité de l' Est... Olga P. est une femme peintre chi vit et travaille à Milano.

Goran Bregovic'

Într-o librărie din Milano Goran Bregovic' a dat autografe celor care-l iubesc.
Goran ha firmato una serie di autografi.
Bregovic' et ses fans, ceux qui l' aiment!

Youtube: Goran Bregovic & Ogi Radivojevic : Maki Maki